Într-o zi un new-yorkez se plimba împreună cu prietenul său, un indian cheroke, pe un bulevard aglomerat al New Yorkului. La un moment dat indianul îi spuse prietenului său:

- Am auzit un greier cîntînd.

- Eşti nebun. E după amiază, strada e aglomerată, traficul intens e zgomotos, şi tu îmi spui că ai auzit un greier cîntînd.

- Nu, nu sunt nebun, Chiar îl aud cîntînd şi acum. Aşteaptă o clipă.

Şi indianul se îndreptă înspre o peluză mică din faţa unui magazin, şi după cîteva minute de căutare se întoarse spre prietenul său cu un greier în pumnul drept.

-Cum ai reuşit să-l auzi? îl întrebă orăşeanul.

-Vezi tu, fiecare aude zgomotul cu care se obişnuieşte cel mai mult, la care îşi acordează urechea vreme îndelungată.

Şi pentru a fi şi mai convingator, indianul scoase din buzunarul sau un pumn de monezi şi le dădu drumul pe caldărîm. La clinchetul ascuţit scos de monezile ce au căzut pe asfalt, mulţimi de trecători grăbiţi întoarseră imediat capul.

Oare care este sunetul cu care urechea noastră este obişnuit ? Este vocea lui Dumnezeu sau este o altă voce – a lumii păcătoase în care trăim?
Şi dacă auzi vocea lui Dumnezeu, o auzi clar, sau nedefinită, ceţoasă ?

Să ne apropiem de Dumnezeu şi de Cuvîntul Său şi să ne acordăm bine urechea pe această frecvenţă pe care ne vorbeşte El în fiecare zi. Dacă ne vom obişnui cu glasul Lui, îl vom putea distinge clar întotdeauna dintre miile de voci care se aud zilnic, şi ne vom putea împlini misiunea pe care o are El pentru noi. Dar pentru aceasta este nevoie ca El să fie în inima noastră, în viaţa noastră.

Într-o zi